Curse de câini

gryhound_egyptMulți consideră că câinii de curse sunt cei mai fascinanți câini din lume. Nici o altă specie de câini nu are o astfel de viteză, agilitate și forță a mușchilor. Sigur că astfel de calități incredibile sunt doar parțial înnăscute, întrucât câinii de curse sunt antrenați corespunzător. Și totuși, nimeni nu îi forțează să alerge.

Câinii nu sunt asemeni cailor, purtând călăreți pe spatele lor care îi îndeamnă ce să facă, și nici asemeni leilor africani incitați de instinctele lor de a vâna și omorî. Spre deosebire de cai și lei, câinii de curse aleargă din simpla dorință de a alerga. Nu există nici o modalitate de a-i impune să alerge .

Ai putea fi surprins, dar câinii de curse sunt la fel de încăpăținați și individualiști ca și oamenii. Câinii de curse dispun de o combinație perfectă de pasiune și determinare, ceea ce ne lipsește nouă de multe ori. Atunci când li se întâmplă să descopere competiția , câinii nu pot fi opriți din alergare. Dacă am fi și noi la fel de Insistenți și agili ca și câinii de curse, nu am avea probleme în a ne îndeplini visurile.

Nu e o coincidență că câinii sunt considerați cei mai apropiați prieteni ai omului și că conexiunea dintre om și câine datează de secole sau chiar milenii. Arheologii au descoperit oseminte de câine în așezările paleolitice Cro-Magnon, ceea ce ne arată că și omul primitiv obișnuia să-și împartă casa cu câinele.

În Egiptul Antic, câinii erau adorați; de fapt, anume aici au fost identificate primele atestări ale afecțiunii omului pentru câine. Diferite picturi și gravuri pe sicriele faraonilor egipteni ne înfățișează viața de zi cu zi a egiptenilor, așa cum era ea cu 3000 de ani în urmă.

Printre numeroasele reprezentări ale modului de viață egiptean, ni se înfățișează imagini cu faraoni în timp ce vânau, fiind urmați de câini foarte asemănători câinilor de curse din prezent. Se pare că fiecare faraon al Egiptului Antic a avut în posesie un câine al său.

Istoria abundă în scrieri dedicate câinilor de curse. Aparent e unica rasă de câini ce a fost menționată în Biblie. În Epoca Antică, popoarele arabe acordau nașterii cățeilor aceeași importanță ca și nașterii propriilor copii. Câinilor li se permitea, spre deosebire de alte animale, să fie transportați pe spatele cămilelor. Astfel de exemple de răsfățare a câinilor sunt numeroase și pot fi găsite în istoria tuturor civilizațiilor.

Și în perioada Evului Mediu câinii erau favorizați. Figuri marcante ale istoriei, precum Regele Hywel al Țării Galilor și Regele Cnut cel Mare al Angliei erau cunoscuți pentru pasiunea lor pentru câinii de vânătoare. În perioada premergătoare invaziei normanzilor, câinii de curse deja obținuseră statutul de rasă favorită a aristocrației.

S-a ajuns până la aceea că oamenilor de rând li s-a interzis deținerea de câini de curse, nobilimea deținând dreptul exclusiv asupra lor. Dar și oamenii de rând le apreciau calitățile de câini de vânătoare și pentru a nu fi penalizați aceștia au încercat să producă rase de câini cu blană de altă culoare. În acest fel, câinii de curse erau mai dificil de recunoscut și oamenii de rând îi puteau folosi cu ușurință.

Cât despre nobilime, reputația câinilor de curse a rămas aceeași printre reprezentanții clasei superioare, iar mormintele nobililor erau adesea ornate cu statui înfățișând câini odihnindu-se la picioarele stăpânilor lor. Cu trecerea timpului, interesul nobilimii față de câinii de curse nu s-a diminuat. Această rasă de câini a fost menționată chiar și în operele lui Shakespeare și Chaucer și a continuat să joace un rol important în viața aristocraților.

Greyhound-Painting

Este firesc că primele curse de câini au fost diferite decât cele de acum. Vânătoarea de iepuri cu câini a servit drept precursorul curselor de câini de astăzi. Ceva asemănător acestor întreceri de vânătoare au fost descoperite pe morminte egiptene datând încă din 2500 Î.H.. Câinii reprezentați pe acele desene erau foarte asemănători câinilor de curse din zilele noastre.

Câinii de curse au multe calități excepționale. De exemplu, nici o altă rasă nu posedă o astfel de viteză incredibilă și vedere ascuțită. Probabil singurul punct slab al acestei rase este lipsa unui simț al mirosului puternic dezvoltat. Iată de ce în loc să îl miroase, câinele de curse va urmări obiectul în mișcare.

Pentru câinii de curse localizarea unui obiect la distanțe mari nu constituie o problemă. Mai mult decât atât, ei sunt capabili să alerge cu o viteză de până la 45 de mile la oră în goana sa. Deoarece oamenii de rând nu erau lăsați să dețină câini de curse, această rasă a devenit simbol al statutului social înalt și al puterii.

La începuturi, vânătoarea cu ajutorul câinilor era menită să etaleze calitățile unui anumit câine de a găsi și urmări un alt animal. Cu timpul, s-a trecut la organizarea unor întreceri între doi câini de aceeași rasă. Atunci a devenit o obișnuință ca deținătorii de câini să parieze pe unul din participanții la întrecere.

Uneori aceste întreceri erau frecventate de spectatori doritori de a paria. Swaffham este locul în care a fost organizată prima cursă de câini oficială. În acel moment deja existau câteva reguli care specificau numărul de ogari participanți. Conform acestor reguli, doar 2 câini puteau participa la cursă. Aceștia trebuiau să se gonească după un singur iepure care era amplasat la o distanță de 240 de iarzi de la linia de start a cursei.

1837 este un alt an important în istoria curselor de câini, pentru că anume în acest an Întâlnirea pentru Cupa Waterloo a fost oficializată ca un turneu de curse. De atunci, turneul s-a desfășurat anual. Acest eveniment era foarte popular în secolul XIX și aduna mulțimi de peste 75.000 de spectatori.

Cursele de câini cu momeală artificială, așa cum le știm noi astăzi, au fost introduse în 1876 de un american pe nume Owen Patrick Smith. A fost o schimbare revoluționară în modul de desfășurare a curselor. Conform noilor reguli, șase câini se întreceau pe o pistă dreaptă de 400 iarzi, în goana după momeală, care era reprezentată de un iepure artificial atașat la un dispozitiv special asemănător cu skateboard-ul de azi. După ce a introdus prima momeală mecanică și pista circulară, Smith a semnat un contract cu un om de afaceri ingenios, Charles Munn, care avea o presimțire că această afacere îi poate aduce o avere enormă.

Primul stadion de curse a apărut în Marea Britanie în 1926; a fost construit de Asociația pentru Curse de Ogari, fondată cu un an mai devreme. Stadionul a fost denumit “Belle Vue”, iar prima întrecere a fost desfășurată pe data de 24 iulie 1926. Cursa a adunat 1700 de persoane entuziasmate să arunce o privire la acest sport nou atât de incitant. Prima cursă a avut un succes enorm, iar știrea despre acest nou sport atât de interesant a fost răspândită rapid. După o săptămână, întrecerile erau frecventate de aproximativ 11.000 de spectatori.

În scurt timp, au apărut stadioane pentru curse de ogari în toată țara și a fost organizat primul Derby al Curselor de Cai, cu un premiu de 1000 de lire sterline. Trebuie să menționăm că și astăzi Derby-ul este considerat cel mai important eveniment din calendarul curselor de ogari. În prezent, el se desfășoară pe stadionul Wimbledon, localizat în regiunea de sus-est a Londrei. Au fost introduse noi reguli, pentru a preveni utilizarea practicilor necinstite și încălcărilor.

greyhound_racing_today

Cursele de câini au devenit un mod popular de petrecere a timpului, iar frecventarea lor a suferit un declin doar în anii de război (la fel ca și în cazul altor activități distractive). În anii ‘50 și ’60 a fost înregistrat un nou boom; însă odată cu apariția transmisiunilor în direct ale curselor de cai, popularitatea curselor de câini a fost afectată semnificativ.

Următorul declin a fost înregistrat în anii 70, în urma crizei de pe piața imobiliară. Numărul pistelor de curse a fost redus, însă acest lucru nu i-a împiedicat pe ogarii faimoși, printre care Campionul Scurlogue , să apară pe puținele piste rămase și să adune un public numeros.

Anii ‘80 au fost marcați de apariția unui idol, iubit și venerat de toată lumea. Ballyregan Bob a reușit să atragă admirația miilor de oameni, stabilind un record uimitor de 32 de victorii consecutive. În aceeași perioadă, a fost fondat Comitetul Britanic pentru Cursele de Ogari, cu scopul de discuta despre măsurile de îmbunătățire și promovare a acestui sport.

În Marea Britanie există 26 de stadioane licențiate pentru cursele de câini. Chiar dacă apar constant noi stadioane, calitatea serviciilor furnizate rămâne la cel mai înalt nivel. S-a estimat că în fiecare an se pariază sume în valoare totală de 2,5 milioane de lire sterline pe cursele de cai. În conformitate cu cercetările recente, cursele de ogari ocupă locul 3 în clasamentul celor mai populare și frecventate sporturi cu spectatori din Marea Britanie, fiind devansate doar de fotbal și cursele de cai.