Reguli

 porțile de start pentru curse de cai

Noi cunoaștem cursele de cai ca fiind un sport profesional perfect organizat și monitorizat, însă nu a fost așa întotdeauna. Originile sale datează din 4500 ÎC atunci când triburile nomade din Asia Centrală au domesticit pentru prima dată caii. De atunci practicarea curselor de cai a înflorit și a obținut statutul de sport al regilor.

Doar în secolul al XVIIIlea s-a dezvoltat ca sport profesional și astfel a fost nevoie să fie stabilite anumite reguli și legi. Nu din pură coincidență cursele de cai au fost numite sportul regilor, ci deoarece mulți regi au contribuit la dezvoltarea acestora, iar pentru un timp îndelungat unica pătură a societății care era implicată în cursele de cai era doar nobilimea.

De exemplu, Charles II a primit porecla de “the father of the English turf” (tatăl curselor de cai englezești sau tată al hipodromurilor englezești) după ce acesta a inaugurat faimoasa placă a regilor – prima cursă care a oferit premii câștigătorilor. El era de asemenea cunoscut ca prima persoană care a stabilit primele reguli pentru cursele de cai. A scris câteva articole despre cum credea el că ar trebui să fie organizate cursele, iar aceste articole au devenit mai târziu baza regulilor.

În 1750, atunci când a fost fondat primul Club al Jocheilor au fost introduse mai multe reguli. Aceste reguli erau mai detaliate decât cele precedente și erau bazate pe gen, vârstă, locul nașterii și performanța din trecut a cailor și a călăreților profesioniști (jocheu în Anglia). Pe atunci cursele erau organizate conform unor criterii anumite.

De exemplu, existau curse care cereau ca călăreții să fie domni, curse cu teren restricționat din punct de vedere geografic la localități sau județe, și curse la care puteau participa doar cai care au obținut mai mult decât un anumit număr anumit de victorii.

În timpul acelei perioade, parlamentul britanic a emis un act conform căruia caii care participau la curse trebuiau să aparțină stăpânilor. Scopul principal al acestui act era de a preveni așa numitele clone – caii superiori participau în curse frauduloase împotriva cailor inferiori.

Încă de la apariţia curselor de cai, călăreții (sau așa cum erau numiți în Anglia – jocheii) nu erau înregistrați oficial. Probabil această neglijență era explicată prin faptul că cursele de cai erau formate din runde de 4 mile iar judecata și abilitățile călăreților nu prea erau luate în calcul. De îndată ce runda sau cursa scurtă a devenit o regulă, câțiva yarzi precum și talentul sau abilitățile călăreților au căpătat importanță.

Conform regulilor Cupei Regelui, la cursă puteau participa doar caii care au atins vârsta de șase ani precum și o greutate de 168 pounds și doar acei cai care au câștigat două runde erau calificați drept învingători. Începând cu 1751, regulile s-au schimbat puțin și de atunci se permitea să participe la curse și cailor cu vârste cuprinse între patru și cinci ani având greutatea de 140 și respectiv, 120 pounds. Ce ține de runde, acestea au fost reduse la 2 mile. Cursele pe runde pentru cai cu vârste de patru ani a continuat în SUA până în anii 1860, atunci când au fost eclipsate de cursele scurte. “Dash (Cursa scurtă)” reprezenta o cursă care era decisă de o rundă indiferent de distanța sa.

Epoca modernă a curselor a început cu inaugurarea curselor clasice englezești: St. Leger în 1776, Oaks în 1779, și în sfârșit Derby în 1780. Toate trei reprezentau curse scurte pentru cai cu vârste de trei ani. Mai târziu au fost adăugate în listă câteva alte curse: Two Thousand Guineas în 1809 și One Thousand Guineas în 1814.

În timpul acestei perioade, modelul curselor clasice englezești a devenit un exemplu pentru alte țări și astfel s-a răspândit în toată lumea. Clasicele franceze sunt după cum urmează: Prix du Jockey Club (1836), Grand Prix du Paris (1863) și Prix de l’Arc de Triomphe (1920). Clasicele americane sunt reprezentate de: Belmont Stakes (1867), Preakness Stakes (1873), și Kentucky Derby (1875).

 diagrama pistei pentru curse de cai

Se spune că de când Clubul de Jochei a preluat controlul asupra curselor de cai în Anglia în secolul XVIII, corupția a fost redusă la zero și au fost adoptate anumite legi. Merită de menționat că de atunci nimic nu s-a schimbat semnificativ și chiar și în zilele noastre se urmează aceleași reguli.

De exemplu, fiecare grajd și pistă de curse trebuie să dispună de facilități veterinare deoarece este extrem de important de a se asigura că fiecare cal de cursă primește asistența sau atenția veterinară cuvenită în cât mai scurt timp posibil.

În afară de aceasta, veterinarii trebuie să se asigure că caii care participă la curse sunt vaccinați și sunt complet sănătoși. Există reguli stricte cu privire la infecții și boli precum infecția cabalină, anemia sau gripa cabalină la Departamentul Mediului, Afaceri Alimentare și Rurale (DEFRA). Cele mai multe dintre acestea fiind incluse în Ordinul cu privire la Bolile de Cai, 1987.

Autoritatea pentru Caii de Curse din Anglia (British Horseracing Authority) joacă un rol vital în monitorizarea și reglementarea curselor. Oficialii BHA execută diferite funcții. Ei sunt stewarzii sau gardienii ai căror scop este de a asigura fiecare aspect al cursei, acestea fiind urmărite atât pentru caii de curse de pe pistă cât și pentru cei din afara curselor. Deseori se întâmplă ca ei să ia decizii dificile; totuși, fiecare este instruit cum se cuvine pe parcursul perioadei de training.

Este normal ca jocheii să aibă o instruire anumită completată de practică şi în același timp să fie licențiați de către BHA pentru curse. La fel ca alți sportivi ei sunt testați din când în când pentru a se asigura că nu iau nici un fel de pastile/droguri sau alte substanțe interzise.

Linia de start cât și linia de finiș sunt de o importanță egală în cadrul unei curse de cai de aceea este important ca jocheii lor să înceapă într-o formă corespunzătoare. Oficialii BHA sunt de obicei responsabili pentru aceasta. Ei întotdeauna vor fi pe poziții pentru a da start cursei și pentru a raporta orice incidente apărute în caz că e necesar. De obicei ei nu se limitează doar la raportări, însă încearcă să găsească și soluții pentru problemele apărute dacă acestea se referă la ei.

Liniile de finiș trebuie să dispună de echipament sofisticat cu laser și fotografie digitală pentru a capta învingătorul. Deseori se întâmplă ca pe caii care conduc cursa să îi separe unul de altul doar de o fracție de secundă și ochiul uman să nu observe care cal a ajuns primul la linia de finiș fără ajutorul unui echipament special.

Fiecare călăreț (jocheu) este obligat să fie cântărit înainte și după cursă. Este extrem de important pentru jocheu să își păstreze o anumită limită în greutate, deoarece în alt caz acesta poate fi descalificat pentru cursă. Există anumite limite de greutate pentru călăreți care sunt determinate de către autoritățile curselor de cai.

În cadrul Kentucky Derby limita de greutate o reprezintă 126 lb (57 kg), inclusiv echipamentul jocheului. Prin urmare în acest caz, greutatea jocheului variază între 49 şi 54 kg. Se merită de menționat că în pofida greutății mici, jocheii trebuie să poată manevra un cal de 540 kg la viteza de 64 km/h, iar acesta nu este un lucru ușor de făcut. Așa deci, jocheii sunt cântăriți înainte de cursă pentru a fi siguri că calul duce greutatea corectă.

După cursă, jocheilor li se permite să fie cu un kg sau două mai grei. Se întâmplă ca greutatea lor să se schimbe din cauza schimbului de fluide în timpul cursei (în acest caz când aceștia au kg mai puține decât de la început). În cazul în care a plouat în timpul cursei iar ei sunt plini de noro și sunt uzi evident că vor cântări puțin mai mult. Procedura măsurării kilogramelor se face pentru a se asigura că cursa este corectă.

Totuși, contează nu doar greutatea jocheului ci și a echipamentului său (șaua). De exemplu, în cazul în care calul pare a fi extrem de norocos și are o mulțime de victorii în palmares, probabil i se va mai adăuga câteva kg pentru a-l încetini și pentru a oferi un avantaj altor cai într-o anumită cursă. Acest proces este de obicei numit handicap; pe șaua jocheului sunt atârnate mici plăci de plumb pentru a modifica greutatea totală.

Stewarzii sunt muncitori speciali de piste care urmăresc din încăperea stewarzilor fiecare cursă cu ajutorul unei camere cvadratice. Practic ei au aceleași funcții pe care le au și arbitrii în cazul altor sporturi. Ei se asigură că cursa se desfășoară într-un mod corect și că jocheii sunt foarte atenți cu prietenii lor patrupezi.

 Autoritatea Curselor de Cai din Marea Britanie

Bunăstarea oricărui cal de cursă este de o importanță extremă. Caii de curse trebuie tratați cu atenție, bunătate și respect. Există multe reguli cu privire la bunăstarea unui cal la Autoritatea Britanică a Cailor de Curse (British Horseracing Authority). În afară de acesta, Actul guvernului cu privire la bunăstarea animalelor asigură bunăstarea cailor ca fiind de datoria acelei persoane care deține un animal.

Alte măsuri de protecție au fost luate prin introducerea “pașapoartelor pentru cai” în 2002. Conform acestui document este ilegal de a muta un cal de cursă într-un loc nou sau de a participa cu el la o cursă de cai din afară. Scopul principal al acestei schimbări a fost de se asigura că cumpărătorii de cai au posibilitatea de a afla istoria medicală completă a cailor atunci când aceștia sunt cumpărați.